1
1
1
Subiecte de top:

Punctul mort al politicii moldovenești. Ce sens este alegerile anticipate?

Principala / Analize / Punctul mort al politicii moldovenești. Ce sens este alegerile anticipate?
Anton Șveț Principalul obiectiv al președintelui Maia Sandu este organizarea alegeri parlamentare anticipate. Cu toate acestea, calculele sociologice indică faptul că noua convocare a corpului legislativ probabil nu va contribui la depășirea crizei politice. Igor Dodon nu ascunde faptul că starea de urgență votată de partidul socialist, precum și de deputații grupului „Șor” - „Pentru Moldova”, a fost introdusă în primul rând pentru a amâna alegerile parlamentare anticipate. Toate celelalte metode încercate de coaliție nu au adus rezultatele dorite. Candidaturile socialiștilor pentru postul de prim-ministru nu au fost luate în considerare cu seriozitate - Marianna Durleșteanu s-a retras din cursă, probabil după o conversație cu ambasadorul SUA, Vladimir Golovatiuk a fost oprit de către Curtea Constituțională. La rândul său, pentru candidaturile nominalizate de președintele Maia Sandu, nu s-a exprimat niciun vot din partea deputaților actualei convocări a parlamentului. Nici Natalia Gavrilița, nici Igor Grosu nu s-au putut califica serios pentru formarea unui guvern. Este evident că nominalizarea acestor candidați a fost de natură pur formală și nu a implicat o căutare a formulelor de compromis pentru a găsi ieșirea din criza politică. Dimpotrivă, acești politicienii au fost propuși ca aproapiații  Maei Sandu pentru a asigura respingerea acestora și a apropia alegerile anticipate. Fără intenția de a aproba un guvern pe deplin responsabil față de Maia Sandu, coaliția a declarat o stare de urgență pe timp de 60 de zile, ce va amâna alegerile cel puțin până în iunie. De facto, această decizie va prelungi criza guvernării de stat. Astăzi, nimeni nu este responsabil pentru dezvoltarea republicii. Maia Sandu nu controlează guvernul și, prin urmare, nu poate lua decizii serioase cu privire la managementul operațional al țării. Poziția ei este similară în multe privințe cu situația lui Igor Dodon în 2017-2018, când guvernul lui Pavel Filip și președintele parlamentului Andrian Candu, personal loial lui Vladimir Plahotniuc,  puteau să-l stigă în orice moment pe președintele fără puteri. Chiar și un nivel mai substanțial de sprijin public și loialitatea necondiționată față de UE și Statele Unite nu oferă Maiei Sandu un avantaj decisiv și pârghiile administrative care se află pînă acumîn mâinile lui Igor Dodon. În același timp, guvernul lui Aureliu Ciokoi subordonat lui Dodon, nu se ocupă cu guvernarea calificată, concentrându-se pe sarcina de a asigura o „retragere” a ratingului electoral al partidului “Acțiune și Solidaritate”. Acest obiectiv este uneori realizat fără a ține seama de interesele cetățenilor. Se face totul pentru a crea crize artificiale și a da vina pe Maia Sandu, cu scopul de a clătina sprijinul electoral. La începutul anului, aproape a izbucnit o ciocnire cu Transnistria din cauza interzicerii vehiculelor cu numere de înmatriculare transnistrene de a intra în Ucraina. Amânarea, înspirată de înfluența internațională, în primul rând la nivelul OSCE, a făcut posibilă evitarea unui conflict la începutul mandatului prezidențial al Maiei Sandu. Dar termenul limită de 1 septembrie crează o neînțelegere gravă cu Tiraspolul. Igor Dodon va profita cu siguranță de subminarea dialogului dintre malurile Nistrului, vorbind despre întâlnirile (de 7 ori) cu Vadim Krasnoselskii și cum a fost prieten  cu Transnistria. O combinație similară, se pare, s-a făcut și cu furnizarea vaccinului rusesc „Sputnik V”. Vina de întârzierea procesului a fost pusă pe președintele Republicii Moldova, care, chipurile, nu a trimis un apel la timp. În același timp, motivul consimțământului Kremlinului pentru furnizarea (cu o întârziere imensă) a vaccinului  se leagă nu cu scrisoarea de la Maia Sandu cu o cerere corespunzătoare, ci cu telegrama a președintelui Parlamentului Zinaida Greceanîi și cu vizita personală a lui Igor Dodon la Moscova. La 1 aprilie a apărut întrebarea cu privire la exportul produselor agricole din Moldova în Federația Rusă. Scutirea de taxa pe valoarea adăugată și o serie de formalități vamale au fost suspendate de autoritățile rusești din cauza  că Ministerul de Externe rus nu a informat guvernul cu privire la necesitatea prelungirii aplicării preferințelor pentru produsele agricole moldovenești. Igor Dodon s-a grăbit să acuze titularul de eșecul diplomatic, deși o notă formală adresată Moscovei cu o cerere de extinderea mecanismului ar fi trebuit să fie trimisă de MAEIE al Republicii Moldova. Un alt „cadou” neplăcut adresat Maiei Sandu este legat de dispariția de pe teritoriul Moldovei a judecătorului ucrainean pensionar Nikolai Ceaus, care este căutat acasă și ar fi fost deja predat Ucrainei. Un caz deja neobișnuit, deși se încadrează perfect în logica relațiilor nesănătoase moldo-ucrainene din ultimii ani, astăzi artificial se disperseză. Scopul principal - de a răci relațiile dintre Maia Sandu și Vldimir Zelenskiy - pare a fi atins destul de ușor. Este puțin probabil ca metodele menționate mai sus vor abate de la partidul Acțiune și Solidaritate pe cei mai loiali susținători ai săi. Cu toate acestea, utilizarea lor activă poate mobiliza și  aduna electoratul lui Igor Dodon și flancul stâng în ansamblu, îndreptând situația care părea un impas acum câteva săptămâni. În plus, atacurile și acuzațiile constante vor irita politicienii din dreapta și electoratul lor. În condiții de fragmentare extremă în spectrul politic din drepta, demoralizarea suplimentară reduce semnificativ perspectivele electorale ale potențialilor parteneri de coaliție a “Acțiunii și solidarității” în viitorul parlament. Chiar și sondajele de opinie actuale nu arată cifre care permit prezicerea unei ieșiri din zugzwangul politic după alegerile parlamentare. Confuzia și vacilarea din tabăra partidelor pro-române îi fac pe toți de netrecut în următorul parlament. Odată cu aceasta, democrații și platforma „Demnitate și dreptate” ale lui Andrei Năstase și-au pierdut pârghia administrativă și, respectiv, sprijinul popular. Câștigătorul alegirilor pare să fie partidul “Acțiune și Solidaritate”, trec în parlament socialiștii și deputații partidului “Șor”. “Partidul nostrum” al lui Renato Usatîi și chiar și comuniștii lui Vladimir Voronin au unele perspective de a se prezenta în corpul legislativ. În această situație, singura alianță ipotetică de majoritatea este coaliția dintre “Acțiune și solidaritate” și “Partidul nostru”. Dar aici sunt prea multe „daruri”: va intra oare formația politică a lui Renato Usatîi în parlament?; vor avea ei împreună cu partidul “Acțiune și Solidaritate” 51 de voturi?; va fi oare Maia Sandu de acord cu termenii acordului de coaliție, care i s-ar potrivi lui Renato Usatîi; există oare oameni printre susținătorii fostului primar din Bălți care pot participa la guvernare?; cum se va rezolva problema cu reputația defectuoasă a liderului “Partidului nostru” și, în special, cu urmărirea penală a acestuia în Rusia. De asemenea, este dificil să ne imaginăm că Maia Sandu va începe să cumpere voturi și să-i ademenească pe deputații vacilanți. Este mult mai probabil ca o coaliție stabilă (atât la număr, cât și la conținut) în noul parlament moldovenesc se va deosebi de cel actual. Aceasta va scufunda Moldova într-un haos administrativ și politic și mai mare. În contextul crizei economice, problemelor din sănătatea publică și agricultură, precum și tensiunile din negocitrile cu Transnistria, consecințele pentru țara noastră pot fi foarte grave.
1

Materiale populare

Copyright © 2021. All rights reserved.
Urmăriți-ne pe rețelele de socializare
1
1
1